Recent am trecut pe Transfagarasan.
Calatoria a fost impresionanta din mai multe puncte de vedere.
In primul rand erau foarte multi cei care traversau acest drum. Iar surprinzator nu era nimeni sa ceara o taxa- cat de mica- la intrare. Nu de alta, dar este si un obiectiv turistic, nu? Este un drum national, nu? Curios cum s-a scapat asta.
Apoi drumul avea parti foarte bune cu asfalt neted ca-n palma, dar si portiuni pline de gropi care iti dau de gandit cum va arata masina dupa traseu. Asa incat ma intreb, daca s-a putut asfalta de ce nu s-a facut pentru toata lungimea? Chiar numai banii sa fie problema?
Un alt fapt care m-a impresionat a fost numarul mare de corturi montate pe la marginile drumului sau in poienitele din imediata apropiere a acestora. Inteleg ca vrei sa mergi la un gratar, dar care e farmecul sa-ti faci micul in praful drumului? Chiar nu mai avem paduri?
Impresionanta a fost si vremea. A tinut cu noi. A fost senin, am putut vizualiza traseul in departare, in stanga, in dreapta, am putut face poze cum au vrut poftele si talentele noastre.
Impresionanta este si istoria acestui drum. Pe wikipedia sunt ceva detalii. Se spune ca multi oameni au murit la constructia Transfagarasanului. Numai la baraj au murit vreo 400 de baieti.
Dar impresiile trec... Ramane amintirea unui drum frumos, intr-o zi de vara, alaturi de prieteni. Si faza cu chelnerul, de la restaurantul situat in zona Balea Lac, chiar langa iesirea din tunel.
Cand vedea ca citim meniurile a trecut si a zis: ciorbe nu mai avem. Si apoi a dat sa plece. La final cand a venit nota, glumeam, ce ne face daca nu avem destul? ne strangem singuri masa... Iar eu am completat: ii fac o ciorba!
Hai pofta la drum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu