Scrisoarea unui Don Juan

Domnita draga,

ce mai faci? Azi-noapte, te-am visat. Ma tem ca a-ti descrie cum, te-ar deranja... Nu, nu a fost nimic vulgar! Dar pentru candoarea ta, visul meu ar fi prea brutal. Nu am sa-l uit, iar intr-o zi, cand vom sta amandoi la un ceai, un ceai alb cu mar si aroma de mango, am sa ti-l povestesc; e visul in care tu ai patruns cu gratia unei balerine in ritm de tango...
Domnita mea, as putea sa-ti fiu amantul perfect, de m-ai lasa, ah, de-ai ingadui putin, sa iti arat padurea de la marginea orasului! Acolo, toamna vine cel mai tarziu, iar pasarile nu-si grabesc plecarea si totul pare ca intr-un basm, din care au murit balauri... Acolo este o poienita, un loc micut si luminat, in care nu ajunge nimeni, de nu-l cunoaste cu adevarat. Va fi acela patul nostru, in care iti voi saruta privirea ta plina de teama si sanii calzi, atat de albi...
Domnita scumpa, in secret, voi tremura sub mana ta si voi ruga zeii cei vechi sa tina timpul in loc cumva...! S-ajung sa iti cunosc savoarea, sa simt culoarea gurii tale si sa-ti dezleg parul bogat, sa-l las sa curga peste umeri, in valuri mari... Si sa-ti devin paganul care-ti fura din tezaur un mic diamant, o lacrima incarcata de-o placuta durere nascuta dintr-un dans...
Domnita mica, vom petrece frumoase clipe impreuna, dar iti marturisesc de-acuma ca voi pleca dupa o vreme... In dorul tau vei pune ura si in curand ma vei topi, pe-o amintire de-o secunda...
Domnita-porumbita, nu te infuria pe gandurile mele ci lasa noaptea ca sa vina iar luna sa-ti zambeasca in vise... Maine am sa vin, la fereastra ta... Imi vei deschide?


cu sufletul plecat,
al tau amant.


M.

Scrisoare catre Nimeni

Straine scump,

te rog, te rog cu vantul serii, sa citesti randurile mele, in drumul tau ce merge spre taina.
Viata mea e frunza care-n toamna isi doreste leganarea ca sa zboare cu pasarile calatoare spre mari unde marinarii rad si petrec cand e furtuna... Sau sa alerge cu cerbii spre codrii unde-s ascunse zanele copilariei, zanele bune ce-si asteapta mirii varatici... Sau sa fie prinsa de traista unui calator sa ajunga in locuri pline de culoare si de zgomot din care sa razbata nemurirea... Sau sa fie culeasa de o invatatoare si presata in albumul clasei primare langa abecedarul scris caligrafic de catre scolari sorbind astfel parfumul unei generatii...
Viata mea e clipa pe care o traiesti in ceasul aniversarii...Cand bucuria se leaga strengar de-o lacrima a melancoliei si pluteste in eter... Cand cei dragi te strang in brate si-ti spun ca te iubesc iar sufletul lor vibreaza cu al tau in aceeasi picatura de timp... Cand ridici paharul si simti ca nimic nu te poate rani... Cand tai tortul si in gand inca iti mai pui dorinte...
Viata mea e o hartie alba... Din care indragostitii fac o floare si apoi o rup in bucatele mici sufland-o ca pe-o papadie... Sau pe care cei grabiti scriu numere de telefon si apoi o uita in autobuze...
Viata mea e... Te-am plictisit pesemene, strainul meu...? Ah, cat as vrea ca viata mea sa fie mai mult decat o scrisoare...
In drumul tau spre casa, lasa-ma la o fereastra...!

cu paharul plin,
asteptand sa ninga,
M.

Lectii de viata

Dimneata 5.30.Pe scaunul din fata, o doamna tanara vorbea franceza cu un compatriot de-al ei. Doamna stia si romana, deoarece vorbise la telefon astfel. Vazand ca un domn doreste sa coboare si are ceva bagaj l-a intrebat daca are nevoie de ajutor. Barbatul, oarecum flatat, a raspuns, nu, mersi bocu`( adica, merci beaucoup), dupa care a adaugat ca pentru sine, eh, m-am dat dracu, vorbesc franceza de la prima ora! A continuat apoi sa vorbeasca cu doamna respectiva, subliniind in incheiere: este bine sa aiba cine sa te asculte, macar asa, putin, dar sa aiba rabdare sa schimbe cu tine doua vorbe, iti face ziua mai buna..
~~~
Dupa-amiaza, 5.30. O doamna eleganta isi aseaza fetita pe scaun, dupa ce l-a intrebat pe domnul- cu parul alb si rar- daca nu cumva doreste el sa stea jos. Domnul, fost profesor, dupa cum aveam sa aflu din discutia lor, a insistat chiar sa ramana fetita de 6 ani pe scaun.
In paranteza fie spus, era o scumpete de fetita. Cu ochii mari, cu gene lungi, cu zambet drag... Cu usurinta ti-o puteai imagina cat de adorata va fi si la adolescenta!
Revenind, mama vorbea, nu fara mandrie, ca veneau de la un casting, pentru ca i-a explicat fetitei ca trebuie sa fie o persoana independenta, sa isi castige singura existenta si sa nu depinda de parinti sau de altcineva.. Inca de la 3 ani ii spusese acest lucru. O rasplateau de pe atunci cu atentii pentru desene frumoase sau daca invata un colind ori o poezia.
Din discutia cu profesorul, din care doar ce spunea ea se auzea, domnul era destul de discret, a razbatut: respectul se castiga, nu se impune.
~~~

O zi rasucita

ne le voi uita nicicand...
am sa spun mereu cuiva din viata mea, buon giorno principessa!
si voi incerca sa am grija de oameni... cel putin de cei de langa mine...

E primavara la geamul meu.
Si ploua in ganduri
Si sunete ma dor
Ma cheama sa adorm...

Trimite-mi frunze, toamna,
sa imi tina de cald
in noaptea ce vine
peste un ceas.

Si canta-mi ca ma iubesti
ca ma iubesti
fara teama
de iarna
si de dor

Am pierdut primavara
prea curand

Secvente amuzante

Sunt momente cand imi vine sa rad de ceea ce aud prin autobuz insa reusesc sa ma abtin la a zambi larg...
O asemenea faza cu doi mosuleti. Stateau in spatele meu intr-un autobuz foarte aglomerat.
Iata un fragmente din dialogul lor:
"- Mai, eu am fata de terorist?
- Ai.
- Am, asa-i?
- Da.
- Mda, dar n-am dosar... "
"- Ia uite la astie pe motocicleta...numai baieti inalti...
- Da... "
"-Eh, dar eu am doua pensii...
- Lasa ca meriti, traiesti bine...
- Traiesc bine, asa-i...
- Ei, lasa ca nu traiesti mult..."

O alta faza, s-a intamplat chiar astazi... Se deschid usile, coboara lumea. La final, un om in jurul de 40 ani, coboara spunand : YES! cu atata placere de zici ca a castigat vreun concurs american. Dar repede o doamna ii raspunde urcand, bine ca iesi...

Intr-o alta zi, il rog pe tipul care statea la margine sa imi dea voie sa stau la geam. Atunci acesta se ridica si pleaca in spate. Na, poftim... daca stiam ca era asa de frustant deranjul...

Ah, si am auzit un telefon sunand cu melodia de la pinguinul, da, ala de se canta la nunta... Dar despre sonorii la telefon poate altadata...

...si incalecai pe-o treapta si v-am spus povestea toata.