A murit vecina. Si?

Eu sunt omul caruia nu prea ii plac surprizele... ori, cand nu esti obisnuit cu anume ritual, atunci cand apar anumite manifestari, risti sa te sperii, asa, putin...
Pai, cum sa va zic... la cinci dimineata ies din casa- deh, ca tot omu` de schimbu` unu- si pe hol, chiar perpendicular pe usa mea, sunt lumanari si o oala... destul de macabra imaginea tinand cont de momentul in care am perceput-o.
A doua zi, adica azi, aceeasi imagine la care se adauga, nu stiu de unde, un zgomot de muzica...house. Fie..
Ma intorc de la munca - ca tot omu` care sta putin peste program- in jur de ora 18. Pe hol, masa intinsa, vecine povestind cum se face una sau alta... Buna ziua ingan si merg spre usa mea...ce este la parter, adica putin mai incolo de toata manifestarea in cauza. Pana sa ajung sa deschid mai apar un vecin din lift si spune, "Dumnezeu sa o ierte! Buna seara!" Hm, precis am primit o bila neagra ca am uitat sa zic si eu partea cu Sfantu`! Acu... ce trebuie sa fac? Eu sunt de putina vreme prin blocul asta... Sa ma bag in seama nu imi sta in caracter... De ce nu puteau sa faca aceasta pomana in casa raposatei- o doamna in varsta, cred ca peste 80 de ani?! Sincer... e firesc sa mori insa sa-i intristezi doar pe cei care te-au cunoscut, care te-au iubit...
Imaginea de lumanari cu coliva pe hol tulbura pe orice om care poate ca vrea sa se simta si el bine in ziua aia si nu sa se gandeasca la moarte.
Eu cum sa mai ies sa imi iau bere acum?!

Cotidiana

cand tu imi spuneai
"hai sa mergem la mare
sa ne dam toti banii
pe-o aventura de-o vara!"
...eu unde eram?

cand tu imi spuneai
"hai sa facem clatite
sa bem vin fiert
si sa ne uitam
o noapte intreaga la filme!"
... eu unde eram?

cand tu imi spuneai
"hai sa dansam
in varf de munte
sa nu ne pese de ploi si de tunete!"
... eu unde eram?

cand tu imi spuneai
"hai sa uitam de timp
sa stam la povesti
cu Mos Craciun si cu sfinti!"
... eu unde eram?

unde eram, iubirea mea?

ti-as spune acum
hai... oriunde!
facem orice!
... dar tu nu mai esti.

ce mult imi lipsesti.

Milioane, milioane...

Au trecut cinci ani- cu varf- de cand folosim banii acestia de le zicem roni, ca sa nu confundam- inca!- cu leii aia multi.
De ce se mai vorbeste cu milioane cand, in fapt, este vorba despre sute de lei? Ce o fi fost asa de greu de invatat? Sau de dezvat.
Ba chiar si pe cei mai tineri ii aud tot cu milioane.
Batranii, care vin din comunism, erau obisnuiti cu bani putini... acum, numai milioane spun.
Nu inteleg de ce aceasta reticenta sau poate chiar rea vointa de a vorbi in lei noi, ca sa zicem asa, ca numai noi nu mai sunt.
Ne simtim mai bogati daca spunem ca avem un milion de lei in portofel in loc de o suta de lei?
Ba chiar mai aud si caserite care cer suma de plata in lei vechi si nu pot gasi o justificare.
Cand este sa se schimbe moda, toata lumea cauta sa se adapteze...dar de ce nu si la moda banilor?
Nu stiu ce sa mai cred...
Cert este ca tot saraci ramanem si nu numai la bani.

Adiere

cerul incepea sa se inroseasca
iar eu nu stiam
daca dincolo de mare
tu ai cuprins in palme
o stea.

am asteptat soarele
sa te aduca la orizont
dar tu n-ai aparut
nici macar un pescarus nu ai trimis
sa spuna de ti-e dor

cerul incepea sa se inroseasca
de cealalta parte
iar la tarm
au venit sa povesteasca
sute de stele de mare

dar eu nu te mai stiam...

O voce dintr-o mie

Exista Artisti, asa, cu a mare, cat mai mare! Sunt cei a caror voce ai recunoaste-o intr-o secunda! Si nu doar atat. Gasesti cel putin o melodie care sa-ti placa de la ei, chiar daca nu esti adeptul genului muzical respectiv. Acest lucru mi se pare extraordinar! Din pacate, viata personala a acestor Artisti are deseori un drum neinteles de noi, astia, oamenii.
Cine sa-l inteleaga pe Radu Almasan care in culmea succesului din Romania cu trupa Bosquito pleaca in America pentru a fi un necunoscut acolo? Pentru a face altceva decat sa concerteze in fata a mii de fete indragostite de chipul si de glasul lui? A lasat in urma sa cantece care au tinut chefuri ani de-a randul si melodii care au insotit insinguratii in ceasul noptii.
Cine sa o inteleaga pe Madalina Manole care in culmea fericirii de a avea un copil se sinucide? Cel putin asa se stie acum. A lasat in urma ei melodii care te fac sa-ti fie dor de viata si de dragoste.
Sunt doar doua exemple care m-au rascolit in seara aceasta. Doua voci atat de puternice si pe care le-as asculta oricand cu mare drag.
Pacat ca uneori ne grabim sa apreciem silueta unui artist si apoi vocea sa.
In fine... mi-e gandul atat de tulburat incat... incep sa cred ca unii oameni reusesc sa-si indeplineasca misiunea de a fi ingeri pentru altii. Iar aici inger ma refer la modul ca nasc in sufletele oamenilor sentimente de dragoste si de credinta in bine.
Fiti blanzi cu viata lor... ! Si inchinati, din cand in cand, in cinstea lor un pahar!

Nebunia verii

intr-un final vom aduna toti fluturii
pentru a picta un curcubeu

iar dintre ganduri vom strange scari
care sa ne duca intr-o dimineata de duminica ploioasa

acolo, ne vom iubi fara telenovele,
fara promisiuni, fara prezervative
doar cu o pofta nebuna de egoism

ne vom da sortii fara remuscari
pentru a castiga o secunda de senin
pentru toti fluturii din univers.

ia-ma de mana,
e vara deja pe sfarsite.