Scrisoare catre Dumnezeu

Iubite Doamne,

gandul meu ajunge iar la Tine, cu greu, cu vai si cu of-of, dar Tu-l asteptai oricum sa vina.
Resimt acum un fel de dor, de-a sta cu Tine la taclale, sau poate este un sindrom dorintei de a povesti din departare.
Caci, da, departe Te stiu, intr-un trecut consumat acasa la parinti, unde sarbatorile erau cu bunatati si cu sfinti.
Astazi, aflu despre Tine cand ziua de munca devine libera, pe hartie.
Ce imi mai faci, iubite Dumnezeu?
Ce sacrificii mi-ai mai pregatit in viitor?
Dar ma crezi in stare sa fiu ateu?
Te miri? Te indoiesti? Oh, nu, Tu n-ai indoieli...
Si totusi... unde-mi esti?



cu genunchii dusi la gura
astept a unspea porunca.

M.

Scrisoare catre Batranete

Venerabila Doamna,

umili vin anii mei catre tine, aducandu-ti in dar amintiri frumoase, blande, triste...
Nu stiu cand vor ajunge, pesemne intr-o toamna, cand via nu mai canta balada eminesciana.
Iar daca printr-un accident, nu am sa te mai intalnesc, am sa-ti trimit o imbratisare prin salcia plangatoare.
Dar pan` atunci, mai am de scris, cu pana neagra a unei mierle, peste timpul verii.
Tu tot la geam mai stai privind apusurile catre mare?
Mi-e dor si mie de un val...



cu sarutarea-n palme catre tine,
astept sa imi intorci o clipa.

M.

Scrisoare catre Noapte

Prea draga Noapte,

indraznesti sa vii iar singura?
Nu, tu ai curaj acum sa mi te dai cu toate stelele-n culori albastre-verzi!
Tiptil la gene ma saruti sa-mi amintesti de plaja si de dor...
Iti torn si tie un pahar cu vin, aseaza-te pe canapea, mai stai, mai stai...
Esti calda, hm, imbraca-ma cu vise sa-mi fie cald si mie sufletul.
Noapte alba, noapte parfumata... de unde vii cu atata solemnitate?
Uite, iti dau din zambetul pastrat prin albumul de fotografii!
Cucereste-ma, te rog, cu un cuvant, orice cuvant...
Si lasa-ma sa adorm pe sanul tau.

Apropo, unde ai lasat Calea Lactee? Speram la o nastere...



Cu paharul inchinat,
te las sa-mi umpli inima.

M.

Scrisoare catre Vara

Prea buna doamna,

desprinde-te din veacuri si stai in palma mea sa-ti pun la gat o salba cu doruri si cu nea... !
Domnita mea, saruta-ma sa-mi treaca naduful secolelor triste, in care am sperat la soare si la o clipa de iubire!
Si arde-mi cu privirea ta o pasilor carare, sa uit pe unde-am fost candva, sa nu stiu de oi merge iara!
Oh, Vara, draga mea, mai lasa-mi timpul sa se usuce in visul unei piese de teatru ce prea curand apune!


Cu mana intinsa ca un mag,
astept sa-mi spui ca ai ramas.

M.

delectare

am aprins un carbune
si-am spus lumii
ca ai sa vii

imi turnam vin
pahar dupa pahar
incepeam sa cred
ca mai e putin

se apropie zorile
si o sa povestesc lumii
ca ne-am iubit

ce mai conteaza ca ai lipsit?

Intoarcerea acasa

Inca mai sunt hainele in valiza. Micile cadouri stau in pungile primite de la vanzatori. Pe masa o bere rece. Sunt din nou acasa.
Rasfoiesc cateva stiri. Apoi descarc pozele. Le privesc si ...
...Parca au trecut ani decat am fost acolo. Un loc unde oamnii sunt linistiti, sociabili si zambitori.
Unde casele par sfinte prin grija ce li se atribuie si pastrand in ele un fel de magnet pentru aparatul de fotografiat.
Monumentele istorice sunt de-a dreptul covarsitoare, transmitand un suflu de carte veche.
Bisericile sunt larg deschise, precum o eterna imbratisare peste veacuri.
Orasul serpuit de stradute este asemeni unei mirese in asteptarea cavalerului invingator.
Cativa negustori, unii dintre ei chiar pictori, pun la picioarele trecatorilor imagini ale orasului pe care sufletul tau, de vizitator, le va duce oricum cu el.
... Parca m-am intors dintr-un alt veac.
Unde mi-e mama ceasul? Seteaz alarma la telefonul mobil.
Vorbim maine, noapte buna, Bucuresti!