Exista o lege, n-as crede chiar nescrisa, care se aplica acelora ce au o frumusete deosebita. Ma refer la oamenii care s-au nascut cu o frumusete aparte. Cu niste ochi speciali, anume de rotunzi sau de mijiti, ori cu o culoare rar intalnita. Sau cu un chip angelic, suav, ce te retine, mai mult de o secunda, sa-l admiri.
Acesti oameni frumosi nu au nevoie decat de un dram de noroc si succesul le este asigurat. Sau poate nici de noroc n-au nevoie. Ci de o sansa. Si multe porti li se vor deschide.
Sa nu credeti ca ma aventurez doar la gandul unor meserii de manechin sau de actor.
Spre exemplu, secretara. Care sef nu ar dori sa aiba o fata model la frontdesk? Ce daca nu cunoaste litere pe tastatura? Ce daca nu stie ce este ala word? Sau cum se redacteaza o scrisoare? Important e ca e frumoasa. Si ii place sa raspunda la telefon. Restul, se invata. Sau, se rezolva cumva.
Ar trebui ca oamenii frumosi sa fie incurajati sa lase urmasi. Sa avem o lume din ce in ce mai frumoasa. Sa nu isi mai bata capul cu griji marunte. Ci doar sa zambeasca iar soarele sa le iasa in cale.
Eh, dar acu e acu... Cine decide ce e frumos si ce nu? Ati ghicit. Tot noi. Lumea actuala. Si atunci sa nu te intrebi... de ce nu sumtem toti norocosi?