Iubite Doamne,
gandul meu ajunge iar la Tine, cu greu, cu vai si cu of-of, dar Tu-l asteptai oricum sa vina.
Resimt acum un fel de dor, de-a sta cu Tine la taclale, sau poate este un sindrom dorintei de a povesti din departare.
Caci, da, departe Te stiu, intr-un trecut consumat acasa la parinti, unde sarbatorile erau cu bunatati si cu sfinti.
Astazi, aflu despre Tine cand ziua de munca devine libera, pe hartie.
Ce imi mai faci, iubite Dumnezeu?
Ce sacrificii mi-ai mai pregatit in viitor?
Dar ma crezi in stare sa fiu ateu?
Te miri? Te indoiesti? Oh, nu, Tu n-ai indoieli...
Si totusi... unde-mi esti?
cu genunchii dusi la gura
astept a unspea porunca.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu