Prea bunule Cavaler,
ingaduie-mi secunde sa-ti spun si dorul meu!
Pe aripile tale pastrezi atatea vise, din care te rog sa-mi dai si mie...
Sa simt in gene vantul ca o chemare matinala, iar gandul sa-mi devina pista de aterizare.
Sa vina astfel in viata mea culori necunoscute sau pasi ce-au fost candva fluturi.
Opreste-te, mandrule Zbor, la usa mea spre seara! Pastrez pentru tine o cina somptuoasa.
Iar la gura unui cabernet... sa-mi lasi magia unei alte vieti.
In zori apoi, cand va ploua pe alei, sa plec plutind la bratul tau.
cu bratele lasate-n aer,
astept a ta chemare.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu