Deunazi, intr-un autobuz, am avut o surpriza... as indrazni sa spun placuta. Sa va spun mai bine despre ce e vorba.
In autobuzul care se intorcea cu muncitorii osteniti sau pensionarii plictisiti se urca un tanar, cam pe la 15-16 ani. Era murdar, ca vai de el! A ramas langa usa din mijloc si a inceput sa recite. Nu poezia cu "mamelor din lumea intreaga" ci... Luceafarul.
Il stia pe de rost. Mai incurca el un "dar" pe unde nu era cazul. Si totusi, cumva... era Luceafarul. Tonul era unul deloc cu interpretare, ci mai afectat, sa spunem.... Si vorbea tare, sa-l auda tot autobuzul.
Din pacate... atunci cand incepeam sa-l laud, in sinea mea, s-a oprit. Ajunsese pe la jumatatea poeziei...
A spus apoi "aceasta poezia a fost scrisa de poetul Mihai Eminescu", dupa care s-a indreptat catre oameni cu mana intinsa.
O doamna, din categoria pensionarilor elevati, i-a intins o bancnota de 1 leu spunand cu glas tare, " copiii de bani gata nu stiu poezia asta, nici macar cat tine!" Avea in ea o atat de mare revolta incat ai fi zis ca e profesoara de limba si literatura romana, indragostita de Eminescu.
Eu nu avea 1 leu sa-i dau. Iar 5 lei mi se pareau cam mult... pentru ca asteptam sa stie poezia pana la final...
Am sa pastrez pe viitor 1 leu pentru asemenea situatii. De dragul poeziei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu