Suava mea,
ma dor de departarea ta tamplele si simt ca sufletul-mi sta fara vlaga...
Imi amintesc cum te tineam in maini, iar tu, tacuta, rasuflai parfum.
Eu iti sorbeam gurita, tu imi incalzeai inima.
Tu imi erai rasfatul matinal ce-mi ajungea o zi intreaga!
Cu tine am scris poezii, cu tine am invatat iubirea, cu tine am stins singuratatea.
Acum, afara sta sa ploua...Furtuna poate chiar sa vina, caci atat de apasat de norii e cerul incat ai crede ca se sprijina pe blocuri.
In casa am aprins lumina si am vrut sa-mi incep ziua... Dar fara tine, cum sa fac?
Scrisoarea mea sper s-o citesti la timp... O dau chiar vantului sa ti-o aduca, doar-doar ajungi la mine in prag sa-mi faci ziua mai senina!
In negru te astept s-apari,
sa-mi spui
"revino-ti!"
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu