Venerabila Doamna,
umili vin anii mei catre tine, aducandu-ti in dar amintiri frumoase, blande, triste...
Nu stiu cand vor ajunge, pesemne intr-o toamna, cand via nu mai canta balada eminesciana.
Iar daca printr-un accident, nu am sa te mai intalnesc, am sa-ti trimit o imbratisare prin salcia plangatoare.
Dar pan` atunci, mai am de scris, cu pana neagra a unei mierle, peste timpul verii.
Tu tot la geam mai stai privind apusurile catre mare?
Mi-e dor si mie de un val...
cu sarutarea-n palme catre tine,
astept sa imi intorci o clipa.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu