Domnita draga,
ce mai faci? Azi-noapte, te-am visat. Ma tem ca a-ti descrie cum, te-ar deranja... Nu, nu a fost nimic vulgar! Dar pentru candoarea ta, visul meu ar fi prea brutal. Nu am sa-l uit, iar intr-o zi, cand vom sta amandoi la un ceai, un ceai alb cu mar si aroma de mango, am sa ti-l povestesc; e visul in care tu ai patruns cu gratia unei balerine in ritm de tango...
Domnita mea, as putea sa-ti fiu amantul perfect, de m-ai lasa, ah, de-ai ingadui putin, sa iti arat padurea de la marginea orasului! Acolo, toamna vine cel mai tarziu, iar pasarile nu-si grabesc plecarea si totul pare ca intr-un basm, din care au murit balauri... Acolo este o poienita, un loc micut si luminat, in care nu ajunge nimeni, de nu-l cunoaste cu adevarat. Va fi acela patul nostru, in care iti voi saruta privirea ta plina de teama si sanii calzi, atat de albi...
Domnita scumpa, in secret, voi tremura sub mana ta si voi ruga zeii cei vechi sa tina timpul in loc cumva...! S-ajung sa iti cunosc savoarea, sa simt culoarea gurii tale si sa-ti dezleg parul bogat, sa-l las sa curga peste umeri, in valuri mari... Si sa-ti devin paganul care-ti fura din tezaur un mic diamant, o lacrima incarcata de-o placuta durere nascuta dintr-un dans...
Domnita mica, vom petrece frumoase clipe impreuna, dar iti marturisesc de-acuma ca voi pleca dupa o vreme... In dorul tau vei pune ura si in curand ma vei topi, pe-o amintire de-o secunda...
Domnita-porumbita, nu te infuria pe gandurile mele ci lasa noaptea ca sa vina iar luna sa-ti zambeasca in vise... Maine am sa vin, la fereastra ta... Imi vei deschide?
cu sufletul plecat,
al tau amant.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu