Cand trec printr-un sat am impresia ca viata, lipsita de asa zisele mondenitati mass-media, nu are nicio lipsa. Este perfecta. La fel cum si viata de la oras, cu toate vedetele ei, este.
Cand vad muntii impaduriti, imi spun ca mai este speranta de viata. In ciuda a tot traficului din oras.
Cand ajung intr-un punct turistic, precum a fost astazi Lacul Sfanta Ana, am un sentiment de strainatate, daca imi permiteti expresia. Sunt asemeni vizitatorilor care vin din alte tari sa se minuneze de acel loc. Si pentru mine este nou. Si eu sunt cu aparatul in mana. Si eu ma comport ca si cum nimeni nu ma cunoaste acolo.
Iar drumul de intoarcere ... e mai distractiv daca are alta ruta. Si te face sa-ti fie dor de locul tau comun de acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu