Intr-un metrou ce amintea de epoca de aur- bucurestenii stiu ca e vorba de cele care circula spre cartierul Militari- cu vagoane mazgalite de semnaturi si injuraturi, scrise cu spray-uri de culoare neagra, am citit o intrebare frumoasa.
Pe usa interioara era scris: cum e in paris? asa, cu p mic, cu o culoare rosu-stins...
Intrebarea m-a uimit prin simplitatea ei si prin diversitatea de sentimente pe care le putea crea.
Sa fi fost o nostalgie dupa Bucuresti- Micul Paris?
Sa fi fost o visare despre cum arata capitala Frantei?
Sa fi fost doar o asemanare ironica intre metrourile de aici si cele franceze?
Sa fi fost o aluzie la zgomotul facut de mersul vagoanelor comparativ cu traficul parizian?
Sa fi fost un joc? Poate in alt metrou se afla si raspunsul.
Langa usa, pe peretele despartitor dintre vagoane, era scris, cu acelasi spray rosu-sters, declaratia: suntem anti I.C.R. Se refereau oare la Institutul Cultural Roman? Sa fie aici raspunsul la intrebarea anterioara?
Cum e in Paris? Soare.
Paroles, paroles, paroles...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu