Dimneata 5.30.Pe scaunul din fata, o doamna tanara vorbea franceza cu un compatriot de-al ei. Doamna stia si romana, deoarece vorbise la telefon astfel. Vazand ca un domn doreste sa coboare si are ceva bagaj l-a intrebat daca are nevoie de ajutor. Barbatul, oarecum flatat, a raspuns, nu, mersi bocu`( adica, merci beaucoup), dupa care a adaugat ca pentru sine, eh, m-am dat dracu, vorbesc franceza de la prima ora! A continuat apoi sa vorbeasca cu doamna respectiva, subliniind in incheiere: este bine sa aiba cine sa te asculte, macar asa, putin, dar sa aiba rabdare sa schimbe cu tine doua vorbe, iti face ziua mai buna..
~~~
Dupa-amiaza, 5.30. O doamna eleganta isi aseaza fetita pe scaun, dupa ce l-a intrebat pe domnul- cu parul alb si rar- daca nu cumva doreste el sa stea jos. Domnul, fost profesor, dupa cum aveam sa aflu din discutia lor, a insistat chiar sa ramana fetita de 6 ani pe scaun.
In paranteza fie spus, era o scumpete de fetita. Cu ochii mari, cu gene lungi, cu zambet drag... Cu usurinta ti-o puteai imagina cat de adorata va fi si la adolescenta!
Revenind, mama vorbea, nu fara mandrie, ca veneau de la un casting, pentru ca i-a explicat fetitei ca trebuie sa fie o persoana independenta, sa isi castige singura existenta si sa nu depinda de parinti sau de altcineva.. Inca de la 3 ani ii spusese acest lucru. O rasplateau de pe atunci cu atentii pentru desene frumoase sau daca invata un colind ori o poezia.
Din discutia cu profesorul, din care doar ce spunea ea se auzea, domnul era destul de discret, a razbatut: respectul se castiga, nu se impune.
~~~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu