Strategia locului din fata

Nu stiu de ce, dar exista o anume batalie pentru locul din fata, cel de pe partea dreapta a soferului de autobuz. Mai ales din partea persoanelor in varsta, de sex feminin. Spre exemplu, chiar mie mi-a zis o babuta, lasa-ma sa stau aici- adica pe scaunul din fata. Mentionez ca pentru a te urca pe scaun trebuie sa ridici picioarele, acesta fiind la o inaltime oarecare fata de podeaua autobuzului. Ii spun babutei ca uite, doua scaune mai incolo, unde nu trebuia sa faci acrobatii -mai ales cand te misti cu bastonul- pentru a te aseza. Ea spune ca nu, nu, aici pe scaunul asta vrea. Bine, poftim, i-am zis. Si mi-am gasit eu alt loc. Erau destule.
Dar nu despre asta doream sa va povestec. Am intalnit un caz tare interesant.
O doamna pana in 30 de ani, imbracata modest trona pe locul din fata. Cum la o statie se urca o persoana mai in varsta, se ridica imediat si ii ofera locul. Desigur a primit in schimb multumiri si Dumnezeu sa-ti dea sanatate. Eh, daca de obicei la asa ceva se raspunde: cu placere, si dvs. sau pentru putin, de data aceasta doamna care a cedat locul a zis, eh, sanatate nu prea am, dar am credinta in Dumnezeu. Apoi a continuat sa-si spuna intreaga poveste, fiind ajutata si de intrebarile celei careia i-a cedat locul.
Aflam asadar toti din jurul ei- caci avea un timbru puternic- cum ca n-a mai mancat de doua saptamani, ca are mare credinta in Dumnezeu, ca este din Oradea, ca a locuit pe unde a apucat dar nu cu parinti, ca nu poate sa-si faca buletin caci nu are act de casa, ca si-a pierdut si certificatul de nastere si astfel nici sa se angajeze undeva nu poate. Doamna cu care vorbea se simte si spune, ti-as da ceva bani dar sunt leftera. La care femeia sarmana raspunde, bani, nu, nu imi trebuie bani, eu am credinta in Dumnezeu.
Coboara dupa nici trei statii doamna care a primit locul iar cealalta isi ocupa din nou pozitia. La urmatoarea statie, se urca iar o doamna in varsta, la care ea repeta exact aceeasi strategie de a intra in vorba, de a-si spune pasul si intr-un final de a primi sau nu ceva de la interlocutoarea sa.
Afla asadar acum, in plus, ca locuia la cineva dar acesta nu o lasa sa gateasca, oricum nici ala nu prea avea ce, iar ceea ce facea el nu era comestibil pentru ea- de aceea era nemancata de atata vreme. Apoi, in ceea ce priveste munca, se pare ca totusi muncea, asa, mai pe ici pe colo facea curat, fara forme legale. Cand vine vorba sa i se dea bani, refuza, primeste in schimb, paine.

Asadar, daca nu ai buletin ai dreptul sa lucrezi la negru? Ca doar pe ce baza iti dau ei amenda? Si banuiesc ca nici bilet nu isi cumpara vreodata.
Cum vine asta?! Nu vrea statul sa te ia in evidenta? De ce sa stoarca bani doar de la unii? Ca, pe de alta parte, toti putem trai doar cu credinta in Dumnezeu si fara statul la cozi pentru acte. Orice fel de acte. Sa ma mai duc sa-mi schimb buletinul?!
Vreau o tara ca afara, vorba celor de la Vunk.
Si inca o cafea...