Scrisoare catre Toamna

Distinsa Contesa,


te vad cum stai acum la o fereastra gandindu-te sa-ti chemi norii de ploaie, sa le dai porunca sa mearga prin tara, sa-ti aduca vesti despre oameni. Ti-e teama ca nimanui nu i-a fost dor de tine?
Oh, nu te intrista in zadar! Eu te iubesc, in intregime. Fiecare pas pe care il faci, imi bucura privirea si imi umple sufletul de taina.
Toamna mea, draga mea, leagana-ma cu vorba ta! Vino cum vrei, in galben cules de vant, in negru cu sclipici de tunet, in caramiziu cu aroma de gutuie, in maro cu miros de aratura, in verde pal doinit de-o rugaciune! Doar vino si ramai la masa, sa povestim de inca un an, pe care, din ingaduinta ta, mi-l vei darui pentru camara mea!
Si la o cana cu ceai de tei, vom recita poezii in care versul ti se jertfeste. Vom fredona in faptul serii refrene ce au tulburat inimile atator generatii...
Te iubesc atatia oameni, Toamna! Lasa-i doar sa te imbratiseze...! Zambeste si hai sa mancam o placinta cu mere! Hai... Tuturor ne-a fost dor sa plangem alaturi de tine...!


Cu sufletul facut umbrela,
te-astept sa-mi vorbesti.

M.