Iubita Taina,
gandurile tale ma insotesc mereu si totusi azi mi-e dor sa te miros, sa te tin in palme si langa tine sa adorm.
Prin fereastra va razbate blandul soare de septembrie, aburul cafelei negre va incalzi atmosfera, iar vreo gaza naravasa ne va zumzai o vreme. Noi vom sta culcati in patul cu cearceaful plin de flori si vom savura placerea de a descoperi lucruri noi. Tu te vei lasa condusa, pagina cu pagina, eu patrunde-voi in vraja randurilor tale scrise.
Of, cu fiecare cuvant pe care ti-l scriu, mi se face tot mai dor sa te citesc. Si orice mi-ai spune tu, imi face bine. Mai ales cand trupul mi-e subrezit de-o boala clandestina sau cand sufletul mi-e grav rapus de intrebari fara rutina.
Imi amintesc ce mi-ai zis ultima oara...:
"trebuie sa te uiti cu doi ochi si sa asculti totodeauna cu cele doua urechi. Lumea aceasta este foarte mare si sunt multe lucruri care pot sa-ti scape, daca nu esti atenta. [...] exista lucruri deosebite tot timpul, chiar aici in fata noastra, dar ochii nostri au ceva ce seamana cu niste nori care acopera soarele iar viata noastra este mai saraca si mai stearsa daca nu le vedem pentru ceea ce sunt menite sa fie. [...] si daca nimeni nu vorbeste despre lucruri deosebite cum pot fi ele deosebite? [...] Nu stiu ce sa spun despre ingeri, zice, poate ca exista multi ingeri, poate sunt chiar aici, acum [...] Dar exista si oameni, spune, pretutindeni exista oameni si cred ca e mai usor sa te tii de mana cu oamenii decat cu ingerii, nu?" ( J. McGregor, daca nimeni nu vorbeste despre lucruri deosebite).
Am pus de cafea... Ne revedem in curand.
asteptand sa ma citesti si tu
din cand in cand,
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu