Uneori le invidiez pe persoanele care pot manca in autobuz. Mie mi s-ar face rau.
Insa, alteori, ma deranjeaza.
A fost cazul chiar astazi. O doamna, trecuta de 50 si ceva de ani, dupa ce s-a instalat in scaun si-a scos fain frumos ceva de mancare- eram cu spatele si n-am vazut ce anume. Dar am auzit. Cum plescaia. Cum molfaia. Si parca in adins autobuzul se impotmolea in trafic. Ca sa o aud eu mai bine. Chinul a durat in jur de 15- 20 de minute.
Schimb masina, dau de alt caz. Zici ca se vorbisera. O doamna, tot la o varsta onorabila, se apuca sa mestece ceva cu pofta si plescait.
Dar, ca sa fie si cireasa pe tort, la urmatoarea statie se urca un domn, tinerel, care se aseaza langa mine. Si nu zici ca avea intr-o punga niste gogosi de-ti lasa gura apa si visele in ulei.
Dupa toata aceasta tevatura mai mult sau mai putin culinara- pentru altii- am ajuns la munca. Si am baut o cafea. Ca dupa masa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu